In oglida sufletului imaginea ta persista,
Nu pot sa te scot din sticla rece ce te tine,
Nici vorbele calde nu s-aud ca alta data,
Ce pot sa fac ,stai in oglinda fara mine.
Cuvinte aprinse parca d-un jar interior,
Topesc in cale tot ce te cheama-napoi,
Asupra ta navalesc cu putere ca si unui topor,
Dar cu sucul iubiri eu incerc sa le-nmoi…
Eu sunt copilul ce aevea va scrie,
Despre un dor adanc ce ma-mpresoara,
Tu esti ,fata ,deasemeni poezie,
Dar tot amar avuta-i in vorba si ultima oara.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu